șugui

Romanian

Etymology

From șagă +‎ -ui.

Pronunciation

• IPA^(key): /ʃu.ɡuˈi/

Verb

a șugui (third-person singular present șuguiește, past participle șuguit) 4th conj.

1. (Moldavia (region), Bukovina, Transylvania) to joke

Conjugation

    conjugation of șugui (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a șugui
gerund			șuguind
past participle			șuguit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	șuguiesc	șuguiești	șuguiește	șuguim	șuguiți	șuguiesc
	imperfect	șuguiam	șuguiai	șuguia	șuguiam	șuguiați	șuguiau
	simple perfect	șuguii	șuguiși	șugui	șuguirăm	șuguirăți	șuguiră
	pluperfect	șuguisem	șuguiseși	șuguise	șuguiserăm	șuguiserăți	șuguiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să șuguiesc	să șuguiești	să șuguiască	să șuguim	să șuguiți	să șuguiască
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		șuguiește			șuguiți
	negative		nu șugui			nu șuguiți

Derived terms

• șuguială
• șuguire
• șuguitor