șuierător

Romanian

Etymology

From șuiera +‎ -ător.

Noun

șuierător f (plural șuierători)

1. whistling

Declension

Declension of șuierător

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) șuierător	șuierăto	(niște) șuierători	șuierătorile
genitive/dative	(unei) șuierători	șuierătorii	(unor) șuierători	șuierătorilor
vocative	—		—