șumar

See also: sumar, šumar, and šumař

Romanian

Etymology

Borrowed from Serbo-Croatian šumar.

Noun

șumar m (plural șumari)

1. ranger, forester

Declension

Declension of șumar

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) șumar	șumarul	(niște) șumari	șumarii
genitive/dative	(unui) șumar	șumarului	(unor) șumari	șumarilor
vocative	șumarule		șumarilor