șuti

See also: Appendix:Variations of "suti"

Romanian

Etymology

Borrowed from Romani šuto.

Verb

a șuti (third-person singular present șutește, past participle șutit) 4th conj.

1. (slang) to steal

Conjugation

    conjugation of șuti (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a șuti
gerund			șutind
past participle			șutit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	șutesc	șutești	șutește	șutim	șutiți	șutesc
	imperfect	șuteam	șuteai	șutea	șuteam	șuteați	șuteau
	simple perfect	șutii	șutiși	șuti	șutirăm	șutirăți	șutiră
	pluperfect	șutisem	șutiseși	șutise	șutiserăm	șutiserăți	șutiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să șutesc	să șutești	să șutească	să șutim	să șutiți	să șutească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		șutește			șutiți
	negative		nu șuti			nu șutiți