țânțăraș

Romanian

Etymology

From țânțar +‎ -aș.

Noun

țânțăraș m (plural țânțărași)

1. diminutive of țânțar; small mosquito

Declension

Declension of țânțăraș

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) țânțăraș	țânțărașul	(niște) țânțărași	țânțărașii
genitive/dative	(unui) țânțăraș	țânțărașului	(unor) țânțărași	țânțărașilor
vocative	țânțărașule		țânțărașilor