țârâi

Romanian

Etymology

From țâr +‎ -âi.

Verb

a țârâi (third-person singular present țârâie, past participle țârâit) 4th conj.

1. to chirp

Conjugation

    conjugation of țârâi (fourth conjugation, no infix)

infinitive			a țârâi
gerund			țârâind
past participle			țârâit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	țârâi	țârâi	țârâie	țârâim	țârâiți	țârâie
	imperfect	țârâiam	țârâiai	țârâia	țârâiam	țârâiați	țârâiau
	simple perfect	țârâii	țârâiși	țârâi	țârâirăm	țârâirăți	țârâiră
	pluperfect	țârâisem	țârâiseși	țârâise	țârâiserăm	țârâiserăți	țârâiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să țârâi	să țârâi	să țârâie	să țârâim	să țârâiți	să țârâie
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		țârâie			țârâiți
	negative		nu țârâi			nu țârâiți