țățăcuță

Romanian

Etymology

From țățacă +‎ -uță.

Noun

țățăcuță f (plural țățăcuțe)

1. diminutive of țățacă

Declension

Declension of țățăcuță

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) țățăcuță	țățăcuța	(niște) țățăcuțe	țățăcuțele
genitive/dative	(unei) țățăcuțe	țățăcuței	(unor) țățăcuțe	țățăcuțelor
vocative	țățăcuță, țățăcuțo		țățăcuțelor

References

• țățăcuță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN