țăpotei

Romanian

Etymology

From țap +‎ -otei.

Noun

țăpotei m (uncountable)

1. diminutive of țap

Declension

declension of țăpotei (singular only)

	singular
m gender	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) țăpotei	țăpoteiul
genitive/dative	(unui) țăpotei	țăpoteiului
vocative	țăpoteiule

References

• țăpotei in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN