țăpușor

Romanian

Etymology

From țap +‎ -ușor.

Noun

țăpușor m (plural țăpușori)

1. diminutive of țap

Declension

Declension of țăpușor

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) țăpușor	țăpușorul	(niște) țăpușori	țăpușorii
genitive/dative	(unui) țăpușor	țăpușorului	(unor) țăpușori	țăpușorilor
vocative	țăpușorule		țăpușorilor

References

• țăpușor in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN