țărănuș

Romanian

Etymology

From țăran +‎ -uș.

Noun

țărănuș m (plural țărănuși)

1. diminutive of țăran

Declension

Declension of țărănuș

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) țărănuș	țărănușul	(niște) țărănuși	țărănușii
genitive/dative	(unui) țărănuș	țărănușului	(unor) țărănuși	țărănușilor
vocative	țărănușule		țărănușilor