țepulică

Romanian

Etymology

From țeapă +‎ -ulică.

Noun

țepulică f (plural țepulice)

1. diminutive of țeapă

Declension

Declension of țepulică

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) țepulică	țepulica	(niște) țepulice	țepulicele
genitive/dative	(unei) țepulice	țepulicei	(unor) țepulice	țepulicelor
vocative	țepulică, țepulico		țepulicelor

References

• țepulică in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN