țeviță

Romanian

Etymology

From țeavă +‎ -iță.

Noun

țeviță f (plural țevițe)

1. diminutive of țeavă

Declension

Declension of țeviță

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) țeviță	țevița	(niște) țevițe	țevițele
genitive/dative	(unei) țevițe	țeviței	(unor) țevițe	țevițelor
vocative	țeviță, țevițo		țevițelor

References

• țeviță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN