țevuică

Romanian

Etymology

From țeavă +‎ -uică.

Noun

țevuică f (plural țevuici)

1. diminutive of țeavă

Declension

Declension of țevuică

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) țevuică	țevuica	(niște) țevuici	țevuicile
genitive/dative	(unei) țevuici	țevuicii	(unor) țevuici	țevuicilor
vocative	țevuică, țevuico		țevuicilor

References

• țevuică in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN