țicni
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from Serbo-Croatian ciknuti.
Verb edit
a țicni (third-person singular present țicnește, past participle țicnit) 4th conj.
- (colloquial) to lose one's mind, to become insane
Conjugation edit
conjugation of țicni (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a țicni | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | țicnind | ||||||
| past participle | țicnit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | țicnesc | țicnești | țicnește | țicnim | țicniți | țicnesc | |
| imperfect | țicneam | țicneai | țicnea | țicneam | țicneați | țicneau | |
| simple perfect | țicnii | țicniși | țicni | țicnirăm | țicnirăți | țicniră | |
| pluperfect | țicnisem | țicniseși | țicnise | țicniserăm | țicniserăți | țicniseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să țicnesc | să țicnești | să țicnească | să țicnim | să țicniți | să țicnească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | țicnește | țicniți | |||||
| negative | nu țicni | nu țicniți | |||||