țidulică

Romanian

Etymology

From țidulă +‎ -ică.

Noun

țidulică f (plural țidulici)

1. diminutive of țidulă

Declension

Declension of țidulică

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) țidulică	țidulica	(niște) țidulici	țidulicile
genitive/dative	(unei) țidulici	țidulicii	(unor) țidulici	țidulicilor
vocative	țidulică, țidulico		țidulicilor

References

• țidulică in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN