țigaret

Romanian

Etymology

From portțigaret.

Noun

țigaret n (plural țigarete)

1. cigarette

Declension

Declension of țigaret

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) țigaret	țigaretul	(niște) țigarete	țigaretele
genitive/dative	(unui) țigaret	țigaretului	(unor) țigarete	țigaretelor
vocative	țigaretule		țigaretelor