țințar

Romanian

Etymology

Borrowed from Serbo-Croatian cincar, from Aromanian tsintsi.

Noun

țințar m (plural țințari)

1. Aromanian

Declension

Declension of țințar

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) țințar	țințarul	(niște) țințari	țințarii
genitive/dative	(unui) țințar	țințarului	(unor) țințari	țințarilor
vocative	țințarule		țințarilor

Synonyms

• aromân