țințar
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from Serbo-Croatian cincar, from Aromanian tsintsi.
Noun edit
țințar m (plural țințari)
Declension edit
Declension of țințar
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (un) țințar | țințarul | (niște) țințari | țințarii |
| genitive/dative | (unui) țințar | țințarului | (unor) țințari | țințarilor |
| vocative | țințarule | țințarilor | ||