țintaș

Romanian

Etymology

From țintă +‎ -aș.

Noun

țintaș m (plural țintași)

1. marksman

Declension

Declension of țintaș

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) țintaș	țintașul	(niște) țintași	țintașii
genitive/dative	(unui) țintaș	țintașului	(unor) țintași	țintașilor
vocative	țintașule		țintașilor