țintișoară

Romanian

Etymology

From țintă +‎ -ișoară.

Noun

țintișoară f (plural țintișoare)

1. diminutive of țintă; small target

Declension

Declension of țintișoară

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) țintișoară	țintișoara	(niște) țintișoare	țintișoarele
genitive/dative	(unei) țintișoare	țintișoarei	(unor) țintișoare	țintișoarelor
vocative	țintișoară, țintișoaro		țintișoarelor