țintirim

Romanian

Etymology

Borrowed from Hungarian cinterem, ultimately from Ancient Greek κοιμητήριον (koimētḗrion). Doublet of cimitir.

Noun

țintirim n (plural țintirimuri)

1. (Transylvania, Moldavia (region)) cemetery

   Synonym: cimitir

Declension

Declension of țintirim

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) țintirim	țintirimul	(niște) țintirimuri	țintirimurile
genitive/dative	(unui) țintirim	țintirimului	(unor) țintirimuri	țintirimurilor
vocative	țintirimule		țintirimurilor

References

• țintirim in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)