țintui

Romanian

Etymology

From țintă +‎ -ui.

Verb

a țintui (third-person singular present țintuiește, past participle țintuit) 4th conj.

1. to nail down

Conjugation

    conjugation of țintui (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a țintui
gerund			țintuind
past participle			țintuit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	țintuiesc	țintuiești	țintuiește	țintuim	țintuiți	țintuiesc
	imperfect	țintuiam	țintuiai	țintuia	țintuiam	țintuiați	țintuiau
	simple perfect	țintuii	țintuiși	țintui	țintuirăm	țintuirăți	țintuiră
	pluperfect	țintuisem	țintuiseși	țintuise	țintuiserăm	țintuiserăți	țintuiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să țintuiesc	să țintuiești	să țintuiască	să țintuim	să țintuiți	să țintuiască
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		țintuiește			țintuiți
	negative		nu țintui			nu țintuiți