țiplică

Romanian

Etymology

From țiplă +‎ -ică.

Noun

țiplică f (plural țiplici)

1. diminutive of țiplă

Declension

Declension of țiplică

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) țiplică	țiplica	(niște) țiplici	țiplicile
genitive/dative	(unei) țiplici	țiplicii	(unor) țiplici	țiplicilor
vocative	țiplică, țiplico		țiplicilor

References

• țiplică in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN