țipuliță

Romanian

Etymology

From țipă +‎ -uliță.

Noun

țipuliță f (plural țipulițe)

1. diminutive of țipă

Declension

Declension of țipuliță

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) țipuliță	țipulița	(niște) țipulițe	țipulițele
genitive/dative	(unei) țipulițe	țipuliței	(unor) țipulițe	țipulițelor
vocative	țipuliță, țipulițo		țipulițelor

References

• țipuliță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN