țiuit

Romanian

Etymology

Past participle of țiui.

Noun

țiuit n (plural țiuituri)

1. a whizzing, ringing

Declension

Declension of țiuit

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) țiuit	țiuitul	(niște) țiuituri	țiuiturile
genitive/dative	(unui) țiuit	țiuitului	(unor) țiuituri	țiuiturilor
vocative	țiuitule		țiuiturilor

Verb

țiuit (past participle of țiui)

1. past participle of țiui