țopăi

See also: topai and tơpai

Romanian

Etymology

From țop +‎ -ăi.

Verb

a țopăi (third-person singular present țopăie, past participle țopăit) 4th conj.

1. to hop

Conjugation

    conjugation of țopăi (fourth conjugation, no infix)

infinitive			a țopăi
gerund			țopăind
past participle			țopăit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	țopăi	țopăi	țopăie	țopăim	țopăiți	țopăie
	imperfect	țopăiam	țopăiai	țopăia	țopăiam	țopăiați	țopăiau
	simple perfect	țopăii	țopăiși	țopăi	țopăirăm	țopăirăți	țopăiră
	pluperfect	țopăisem	țopăiseși	țopăise	țopăiserăm	țopăiserăți	țopăiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să țopăi	să țopăi	să țopăie	să țopăim	să țopăiți	să țopăie
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		țopăie			țopăiți
	negative		nu țopăi			nu țopăiți