țuiculiță

Romanian

Etymology

From țuică +‎ -uliță.

Noun

țuiculiță f (plural țuiculițe)

1. diminutive of țuică

Declension

Declension of țuiculiță

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) țuiculiță	țuiculița	(niște) țuiculițe	țuiculițele
genitive/dative	(unei) țuiculițe	țuiculiței	(unor) țuiculițe	țuiculițelor
vocative	țuiculiță, țuiculițo		țuiculițelor