abstrage

Romanian

Etymology

Borrowed from French abstraire, Latin abstrahere.

Verb

a abstrage (third-person singular present abstrage, past participle abstras) 3rd conj.

1. to abstract

Conjugation

    conjugation of abstrage (third conjugation, past participle in -s)

infinitive			a abstrage
gerund			abstragând
past participle			abstras
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	abstrag	abstragi	abstrage	abstragem	abstrageți	abstrag
	imperfect	abstrageam	abstrageai	abstragea	abstrageam	abstrageați	abstrageau
	simple perfect	abstrasei	abstraseși	abstrase	abstraserăm	abstraserăți	abstraseră
	pluperfect	abstrasesem	abstraseseși	abstrasese	abstraseserăm	abstraseserăți	abstraseseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să abstrag	să abstragi	să abstragă	să abstragem	să abstrageți	să abstragă
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		abstrage			abstrageți
	negative		nu abstrage			nu abstrageți

Related terms

• abstracție
• abstract