abstrage
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from French abstraire, Latin abstrahere.
Verb edit
a abstrage (third-person singular present abstrage, past participle abstras) 3rd conj.
- to abstract
Conjugation edit
conjugation of abstrage (third conjugation, past participle in -s)
| infinitive | a abstrage | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | abstragând | ||||||
| past participle | abstras | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | abstrag | abstragi | abstrage | abstragem | abstrageți | abstrag | |
| imperfect | abstrageam | abstrageai | abstragea | abstrageam | abstrageați | abstrageau | |
| simple perfect | abstrasei | abstraseși | abstrase | abstraserăm | abstraserăți | abstraseră | |
| pluperfect | abstrasesem | abstraseseși | abstrasese | abstraseserăm | abstraseserăți | abstraseseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să abstrag | să abstragi | să abstragă | să abstragem | să abstrageți | să abstragă | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | abstrage | abstrageți | |||||
| negative | nu abstrage | nu abstrageți | |||||