acromat
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from German Achromat or French achromat.
Adjective edit
acromat m or n (feminine singular acromată, masculine plural acromați, feminine and neuter plural acromate)
Declension edit
Declension of acromat
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative/ accusative |
indefinite | acromat | acromată | acromați | acromate | ||
| definite | acromatul | acromata | acromații | acromatele | |||
| genitive/ dative |
indefinite | acromat | acromate | acromați | acromate | ||
| definite | acromatului | acromatei | acromaților | acromatelor | |||
Noun edit
acromat m (plural acromați)
Declension edit
Declension of acromat
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (un) acromat | acromatul | (niște) acromați | acromații |
| genitive/dative | (unui) acromat | acromatului | (unor) acromați | acromaților |
| vocative | acromatule | acromaților | ||