adăugământ

Romanian

Etymology

From adăuga +‎ -ământ.

Noun

adăugământ n (plural adăugământuri)

1. addition

Declension

Declension of adăugământ

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) adăugământ	adăugământul	(niște) adăugământuri	adăugământurile
genitive/dative	(unui) adăugământ	adăugământului	(unor) adăugământuri	adăugământurilor
vocative	adăugământule		adăugământurilor