afinor
Romanian
editEtymology
editBorrowed from French affineur.
Noun
editafinor m (plural afinori)
Declension
editDeclension of afinor
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) afinor | afinorul | (niște) afinori | afinorii |
genitive/dative | (unui) afinor | afinorului | (unor) afinori | afinorilor |
vocative | afinorule | afinorilor |