ajurare

Romanian

Etymology

From ajura +‎ -re.

Noun

ajurare f (plural ajurări)

1. adjuration

Declension

Declension of ajurare

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) ajurare	ajurarea	(niște) ajurari	ajurarile
genitive/dative	(unei) ajurari	ajurarii	(unor) ajurari	ajurarilor
vocative	ajurare, ajurareo		ajurarilor