alăturare

Romanian

Etymology

From alătura +‎ -re.

Noun

alăturare f (plural alăturări)

1. joining, annexation

Declension

Declension of alăturare

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) alăturare	alăturarea	(niște) alăturări	alăturările
genitive/dative	(unei) alăturări	alăturării	(unor) alăturări	alăturărilor
vocative	alăturare, alăturareo		alăturărilor