albinărime

Romanian

Etymology

From albinărie +‎ -ime.

Noun

albinărime f (plural albinărimi)

1. beekind

Declension

Declension of albinărime

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) albinărime	albinărimea	(niște) albinărimi	albinărimile
genitive/dative	(unei) albinărimi	albinărimii	(unor) albinărimi	albinărimilor
vocative	albinărime, albinărimeo		albinărimilor

References

• albinărime in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN