alegădui
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from Hungarian elégedni.
Verb edit
a alegădui (third-person singular present alegăduiește, past participle alegăduit) 4th conj.
- to satisfy
Conjugation edit
conjugation of alegădui (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a alegădui | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | alegăduind | ||||||
| past participle | alegăduit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | alegăduiesc | alegăduiești | alegăduiește | alegăduim | alegăduiți | alegăduiesc | |
| imperfect | alegăduiam | alegăduiai | alegăduia | alegăduiam | alegăduiați | alegăduiau | |
| simple perfect | alegăduii | alegăduiși | alegădui | alegăduirăm | alegăduirăți | alegăduiră | |
| pluperfect | alegăduisem | alegăduiseși | alegăduise | alegăduiserăm | alegăduiserăți | alegăduiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să alegăduiesc | să alegăduiești | să alegăduiască | să alegăduim | să alegăduiți | să alegăduiască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | alegăduiește | alegăduiți | |||||
| negative | nu alegădui | nu alegăduiți | |||||