alipui

Romanian

Etymology

Borrowed from Hungarian alapitni.

Verb

a alipui (third-person singular present alipuiește, past participle alipuit) 4th conj.

1. to settle, to put

Conjugation

    conjugation of alipui (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a alipui
gerund			alipuind
past participle			alipuit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	alipuiesc	alipuiești	alipuiește	alipuim	alipuiți	alipuiesc
	imperfect	alipuiam	alipuiai	alipuia	alipuiam	alipuiați	alipuiau
	simple perfect	alipuii	alipuiși	alipui	alipuirăm	alipuirăți	alipuiră
	pluperfect	alipuisem	alipuiseși	alipuise	alipuiserăm	alipuiserăți	alipuiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să alipuiesc	să alipuiești	să alipuiască	să alipuim	să alipuiți	să alipuiască
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		alipuiește			alipuiți
	negative		nu alipui			nu alipuiți