alocuțiune
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from French allocution.
Noun edit
alocuțiune f (plural alocuțiuni)
Declension edit
Declension of alocuțiune
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (o) alocuțiune | alocuțiunea | (niște) alocuțiune | alocuțiunele |
| genitive/dative | (unei) alocuțiune | alocuțiunei | (unor) alocuțiune | alocuțiunelor |
| vocative | alocuțiune, alocuțiuneo | alocuțiunelor | ||