amănunțire

Romanian

Etymology

From amănunți +‎ -re.

Noun

amănunțire f (plural amănunțiri)

1. breaking into small pieces

Declension

Declension of amănunțire

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) amănunțire	amănunțirea	(niște) amănunțiri	amănunțirile
genitive/dative	(unei) amănunțiri	amănunțirii	(unor) amănunțiri	amănunțirilor
vocative	amănunțire, amănunțireo		amănunțirilor

References

• amănunțire in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN