amestecăciune

Romanian

Etymology

From amesteca +‎ -ăciune.

Noun

amestecăciune f (plural amestecăciuni)

1. a mix
2. promiscuity

Declension

Declension of amestecăciune

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) amestecăciune	amestecăciunea	(niște) amestecăciuni	amestecăciunile
genitive/dative	(unei) amestecăciuni	amestecăciunii	(unor) amestecăciuni	amestecăciunilor
vocative	amestecăciune, amestecăciuneo		amestecăciunilor