amorțire

Romanian

Etymology

From amorți +‎ -re.

Noun

amorțire f (uncountable)

1. stupor

Declension

declension of amorțire (singular only)

	singular
f gender	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) amorțire	amorțirea
genitive/dative	(unei) amorțire	amorțirei
vocative	amorțire, amorțireo