amuțătură

Romanian

Etymology

From amuța +‎ -ătură.

Noun

amuțătură f (plural amuțături)

1. incitation

Declension

Declension of amuțătură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) amuțătură	amuțătura	(niște) amuțături	amuțăturile
genitive/dative	(unei) amuțături	amuțăturii	(unor) amuțături	amuțăturilor
vocative	amuțătură, amuțăturo		amuțăturilor