antrehiță

Romanian

Etymology

From antreu +‎ -uță.

Noun

antrehiță f (plural antrehițe)

1. diminutive of antreu

Declension

Declension of antrehiță

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) antrehiță	antrehița	(niște) antrehițe	antrehițele
genitive/dative	(unei) antrehițe	antrehiței	(unor) antrehițe	antrehițelor
vocative	antrehiță, antrehițo		antrehițelor

References

• antrehiță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN