apărământ

Romanian

Etymology

From apăra +‎ -ământ.

Noun

apărământ n (plural apărăminte)

1. defence

Declension

Declension of apărământ

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) apărământ	apărământul	(niște) apărăminte	apărămintele
genitive/dative	(unui) apărământ	apărământului	(unor) apărăminte	apărămintelor
vocative	apărământule		apărămintelor