aparține
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from French appartenir, with conjugation based on ține.
Verb edit
a aparține (third-person singular present aparține, past participle aparținut) 3rd conj.
Conjugation edit
conjugation of aparține (third conjugation, past participle in -ut)
| infinitive | a aparține | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | aparținând | ||||||
| past participle | aparținut | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | aparțin | aparții | aparține | aparținem | aparțineți | aparțin | |
| imperfect | aparțineam | aparțineai | aparținea | aparțineam | aparțineați | aparțineau | |
| simple perfect | aparținui | aparținuși | aparținu | aparținurăm | aparținurăți | aparținură | |
| pluperfect | aparținusem | aparținuseși | aparținuse | aparținuserăm | aparținuserăți | aparținuseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să aparțin | să aparții | să aparțină | să aparținem | să aparțineți | să aparțină | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | aparține | aparțineți | |||||
| negative | nu aparține | nu aparțineți | |||||