arămui

Romanian

Etymology

From aramă +‎ -ui.

Adjective

arămui m or n (feminine singular arămuie, masculine plural arămui, feminine and neuter plural arămuie)

1. (dated) to copperplate

Declension

Declension of arămui

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	arămui		arămuie	arămui	arămuie
	definite	arămuiul		arămuia	arămuii	arămuiele
genitive/ dative	indefinite	arămui		arămuie	arămui	arămuie
	definite	arămuiului		arămuiei	arămuilor	arămuielor

References

• arămui in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN