arbitru

See also: árbitru

Romanian

Etymology

Borrowed from French arbitre, from Latin arbiter.

Noun

arbitru m (plural arbitri)

1. referee
2. arbiter

Declension

Declension of arbitru

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) arbitru	arbitrul	(niște) arbitri	arbitrii
genitive/dative	(unui) arbitru	arbitrului	(unor) arbitri	arbitrilor
vocative	arbitrule		arbitrilor