aruncătură

Romanian

Etymology

From arunca +‎ -ătură.

Noun

aruncătură f (plural aruncături)

1. throw

Declension

Declension of aruncătură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) aruncătură	aruncătura	(niște) aruncături	aruncăturile
genitive/dative	(unei) aruncături	aruncăturii	(unor) aruncături	aruncăturilor
vocative	aruncătură, aruncăturo		aruncăturilor