arvuni

Romanian

Etymology

From arvună.

Verb

a arvuni (third-person singular present arvunește, past participle arvunit) 4th conj.

1. to pay an advance payment

Conjugation

    conjugation of arvuni (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a arvuni
gerund			arvunind
past participle			arvunit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	arvunesc	arvunești	arvunește	arvunim	arvuniți	arvunesc
	imperfect	arvuneam	arvuneai	arvunea	arvuneam	arvuneați	arvuneau
	simple perfect	arvunii	arvuniși	arvuni	arvunirăm	arvunirăți	arvuniră
	pluperfect	arvunisem	arvuniseși	arvunise	arvuniserăm	arvuniserăți	arvuniseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să arvunesc	să arvunești	să arvunească	să arvunim	să arvuniți	să arvunească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		arvunește			arvuniți
	negative		nu arvuni			nu arvuniți

References

• arvuni in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN