asămălui

Romanian

Verb

a asămălui (third-person singular present asămăluiește, past participle asămăluit) 4th conj.

1. Obsolete form of asemălui.

Conjugation

    conjugation of asămălui (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a asămălui
gerund			asămăluind
past participle			asămăluit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	asămăluiesc	asămăluiești	asămăluiește	asămăluim	asămăluiți	asămăluiesc
	imperfect	asămăluiam	asămăluiai	asămăluia	asămăluiam	asămăluiați	asămăluiau
	simple perfect	asămăluii	asămăluiși	asămălui	asămăluirăm	asămăluirăți	asămăluiră
	pluperfect	asămăluisem	asămăluiseși	asămăluise	asămăluiserăm	asămăluiserăți	asămăluiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să asămăluiesc	să asămăluiești	să asămăluiască	să asămăluim	să asămăluiți	să asămăluiască
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		asămăluiește			asămăluiți
	negative		nu asămălui			nu asămăluiți

References

• asămălui in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN