asonanță
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from French assonance.
Noun edit
asonanță f (plural asonanțe)
Declension edit
Declension of asonanță
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (o) asonanță | asonanța | (niște) asonanțe | asonanțele |
| genitive/dative | (unei) asonanțe | asonanței | (unor) asonanțe | asonanțelor |
| vocative | asonanță, asonanțo | asonanțelor | ||