atestăluit
Romanian edit
Etymology edit
Past participle of atestălui.
Adjective edit
atestăluit m or n (feminine singular atestăluită, masculine plural atestăluiți, feminine and neuter plural atestăluite)
Declension edit
Declension of atestăluit
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative/ accusative |
indefinite | atestăluit | atestăluită | atestăluiți | atestăluite | ||
| definite | atestăluitul | atestăluita | atestăluiții | atestăluitele | |||
| genitive/ dative |
indefinite | atestăluit | atestăluite | atestăluiți | atestăluite | ||
| definite | atestăluitului | atestăluitei | atestăluiților | atestăluitelor | |||
Verb edit
atestăluit (past participle of atestălui)
References edit
- atestăluit in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN